dai-vointa-iei-putere

Oamenii au un soi de manifestare, o senzatie de freamat interior ciudat si interesant in acelasi timp. Uneori il numim nerabdare,  alteori motivare.

Uneori ne pierdem acest echilibru, ne pierdem  rabdarea exact in fata obiectivului asteptat. Pare ca atunci cand mai avem un pas mic pana sa ajungem acolo, la destinatie, locul acela se indeparteaza. Asa il percepem.

Daca reusim sa ne pastram luciditatea pentru un moment, rezistam impulsului de a schimba ritmul. Ritmul care pana la urma ne-a adus pana acolo si acum avem tendinta de a-l modifica pentru a fi mai rapizi, de  a ne apropia mai repede de obiectul dorintei noastre. Insa exista nesansa sa ne folosim energia in procesul de adaptare la noul ritm si nu pentru a parcurge drumul foarte scurt care a mai ramas pana la obiectiv.

Obiectivul,  generic vorbind,  prinde forma si viata tuturor lucrurilor pe care  le dorim la nivel personal, profesional, emotional, familial etc. Acest loc-obiectiv nu pleaca, nu se indeparteaza. El ramane acolo unde l-am plasat de prima data. Distanta de la el pana la noi, cat este de la noi pana la el, ne apartine. Singurul dezavantaj este ca in graba de a ajunge acolo, ardem etapele. Ardem etapele incercand sa sarim peste ele, ardem etapele cautand scurtaturi. Ardem etapele in dorinta de a scapa de ele.  Ardem etapele si nu le simtim pe fiecare in parte. Se duc si noi nu suntem prezenti in momentul acela in viata noastra.

Pasi mici si lengi

Poate ca pasii par lenti, par mici, par neadaptati nevoii de a ajunge cat mai repede. Numai ca tocmai pasii ne aduc acele experientieri utile despre noi. Nicio alta traire nu aduce atat de mult despre noi, cat aduce aceasta, acum si aici, in contact cu a sta cu nerabdarea. Acum ne putem intreba cine suntem noi in fata unui obiectiv propus?

Care este distanta optima pentru a sta cu ea? A sta in asa fel incat,  sa-mi aduca linistea ca nu ma indepartez de ceea ce imi aduce implinirea obiectivului. A sta in sa fel incat sa-mi aduca linistea ca nu sunt prea aproape de ceea ce mi-ar putea aduce senzatia ca ma copleseste, ca ma depaseste. Care sa fie distanta care nu-mi aduce senzatia ca sunt coplesit? Care sa fie distanta ca sa simt ca sunt activat si motivat?

Dai vointa, iei putere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.