Femeie care citește o decizie împreună cu o avocată, lângă un dosar și un calendar de birou.

Pentru contestarea deciziei de concediere ai un termen care curge deja, iar prima întrebare practică e câte zile mai ai și de când se numără. Hârtia primită poate conține greșeli care o fac nulă, dar ele se văd doar dacă o citești calm, rând cu rând.

Informațiile de aici pornesc de la Codul muncii (Legea nr. 53/2003), în versiunea consolidată de pe legislatie.just.ro. Te ajută să știi ce trebuie să scrie în decizie, când legea interzice concedierea, ce acte strângi și cum ajungi în fața instanței.

Ce trebuie să conțină decizia de concediere

Decizia se emite în scris și trebuie să arate motivele concedierii, durata preavizului acolo unde se aplică, instanța la care o poți contesta și termenul de contestare. Potrivit art. 62 din Codul muncii, lipsa motivării în fapt și în drept, a termenului sau a instanței atrage nulitatea absolută. Art. 76 adaugă, în cazurile care o cer, lista locurilor de muncă disponibile și termenul în care poți opta pentru unul dintre ele.

Motivarea „în fapt și în drept” înseamnă că decizia descrie ce s-a întâmplat concret și arată ce prevede legea pentru acel caz. Dacă scrie doar că postul a fost desființat din motive economice, fără nicio explicație despre ce s-a schimbat în firmă, motivarea e prea vagă. La fel, dacă ți se reproșează „încălcarea regulamentului intern”, fără să se spună ce faptă, în ce zi și ce prevedere. Detaliul contează mult, pentru că angajatorul nu poate invoca în instanță alte motive decât cele scrise în decizie (art. 79).

Decizia produce efecte de la data comunicării ei către tine (art. 77). Termenul de contestare se numără de la momentul în care ai luat cunoștință de măsură, nu de la data trecută pe document. Momentul îl stabilește instanța, pe baza probelor, așa că păstrează orice îl dovedește: semnătura de primire, confirmarea de curier sau e-mailul cu decizia. Dacă ți se cere să semnezi, semnează doar de primire, cu data reală.

O concediere făcută fără respectarea procedurii legale este lovită de nulitate absolută (art. 78). De aceea, după motivare, verifici și pașii dinaintea deciziei.

Cum diferă verificările în funcție de motivul din decizie

Legea cere lucruri diferite pentru fiecare tip de concediere, așa că întâi identifici motivul scris în decizie. Apoi te uiți la pașii care trebuiau făcuți înainte și la preaviz.

Cerințe în funcție de motivul concedierii
Motiv Ce trebuia făcut înainte Preaviz Semn de alarmă
Disciplinar Cercetare disciplinară prealabilă Nu se aplică Fapta din decizie diferă de cea cercetată
Necorespundere profesională Evaluare prealabilă Cel puțin 20 de zile lucrătoare Nu ai fost evaluată niciodată
Inaptitudine medicală Propunere de posturi vacante compatibile Cel puțin 20 de zile lucrătoare Nu ți s-a oferit niciun post
Desființarea postului Cauză reală și serioasă Cel puțin 20 de zile lucrătoare Postul reapare la angajare

La concedierea disciplinară, cercetarea înseamnă convocare în scris și posibilitatea de a-ți spune punctul de vedere. Verifici dacă ai fost chemată, dacă ai putut da explicații și dacă fapta din decizie e aceeași cu cea cercetată. La necorespundere profesională, evaluarea se face după contractul colectiv sau regulamentul intern.

Când motivul ține de inaptitudine sau de necorespundere, angajatorul trebuie să-ți propună locuri de muncă vacante compatibile. Ai 3 zile lucrătoare să răspunzi în scris, iar la inaptitudine primești o compensație prevăzută în contract (art. 64). La desființarea postului, desființarea trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă (art. 65). Dacă postul apare reînființat sau scos la angajare imediat după plecarea ta, merită discutat cu un avocat.

Preavizul de cel puțin 20 de zile lucrătoare (art. 75) se numără în zile lucrătoare, spre deosebire de termenul de contestare, care se numără în zile calendaristice. Dacă în timpul preavizului contractul ți se suspendă, de exemplu printr-un concediu medical, se suspendă și preavizul. Pentru calculul exact al datei de început, cere părerea unui avocat, pentru că a fost clarificat printr-un recurs în interesul legii (RIL 8/2024).

Când concedierea este interzisă prin lege

Art. 60 din Codul muncii interzice concedierea în mai multe situații de protecție, iar interdicția privește momentul în care se emite decizia. Dacă te afli într-una dintre ele la data deciziei, aceasta poate fi anulată de instanță. Situațiile sunt:

  • Incapacitatea temporară de muncă, dovedită prin certificat medical.
  • Carantina.
  • Sarcina, dacă angajatorul a aflat despre ea înainte de emiterea deciziei.
  • Concediul de maternitate.
  • Concediul pentru creșterea copilului, până la 2 ani, sau până la 3 ani pentru copilul cu handicap.
  • Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav, până la 7 ani, sau până la 18 ani pentru copilul cu handicap.
  • Concediul de odihnă.

Sarcina cere o precizare practică. Protecția funcționează când angajatorul știa de ea, așa că anunțul scris, cu adeverință medicală și dovadă de primire, te apără mai bine decât o discuție pe hol. Dacă ai spus doar verbal, încearcă să refaci urma în scris: un e-mail, un mesaj sau o adeverință înregistrată la firmă.

Protecția nu acoperă toate cazurile. Interdicțiile nu se aplică la concedierea pentru reorganizare judiciară, faliment sau dizolvarea angajatorului (art. 60 alin. 2). Protecția legată de creșterea copilului nu se oprește însă la art. 60: art. 25 din OUG 111/2010 interzice concedierea și o perioadă de până la 6 luni după revenirea la muncă.

Verifică deci dacă situația ta intră exact în text și strânge actele care o dovedesc: certificatul medical, decizia de acordare a concediului sau adeverința de sarcină. Dacă decizia încalcă o interdicție, concedierea este nulă, iar instanța poate dispune reintegrarea și plata despăgubirilor. Rezultatul rămâne al instanței, iar un avocat îți poate spune cât de solid e dosarul tău.

Ce verifici în decizie în primele zile după ce o primești

Nu răspunde la cald și nu semna nimic în afară de primirea deciziei. Ia-ți câteva ore să citești documentul de la cap la coadă, cu contractul de muncă alături.

Apoi compară faptele din decizie cu realitatea. Verifică datele, abaterile invocate și textul din regulamentul intern sau din fișa postului la care se face trimitere. Un detaliu greșit, cum ar fi o zi în care erai în concediu sau o sarcină care nu era în fișa postului, poate conta în dosar.

Strânge actele într-un singur loc, în format digital. Ai nevoie de contractul individual de muncă și actele adiționale, fișa postului, fluturașii de salariu, e-mailurile și mesajele cu angajatorul, convocarea la cercetare și referatele invocate în decizie. Fă poze clare și trimite-le pe un e-mail personal, ca să nu depinzi de accesul la contul firmei.

Notează într-un document separat, cu date, ce s-a întâmplat înainte de concediere. După câteva luni, memoria se mai schimbă, iar un avocat are nevoie de o cronologie. Verifică și cu contabilitatea ce drepturi bănești ți se plătesc la plecare, între ele salariul pe luna lucrată și zilele de concediu neefectuate.

Cum depui contestația la instanță

Cererea împotriva unei măsuri care încheie contractul de muncă se depune în 45 de zile calendaristice de la data la care ai luat cunoștință de ea, potrivit art. 268 din Codul muncii. Termenul curge și în weekend, și de sărbători, așa că nu-l număra în zile lucrătoare. La concedierea disciplinară termenul poate fi mai scurt, deci verifică textul consolidat de pe legislatie.just.ro sau întreabă un avocat în ziua în care primești decizia.

Instanța la care depui cererea trebuie să fie indicată chiar în decizie (art. 62 alin. 3), așa că o citești de la început. Pașii sunt aceștia:

  1. Notează data primirii și calculează ultima zi de depunere.
  2. Strânge actele din lista de verificare.
  3. Programează o consultație cu un avocat de dreptul muncii sau cu un consilier juridic de la sindicat.
  4. Redactează cererea de chemare în judecată, cu motivele pe care le-ai identificat.
  5. Depune cererea în termen la instanța indicată și păstrează dovada depunerii.

La consultație merg bine trei întrebări. Lipsește vreun element obligatoriu din decizie? Te protejează vreo interdicție din art. 60? De ce dovezi mai ai nevoie să strângi?

Instanța poate anula decizia și poate obliga angajatorul la despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate, plus celelalte drepturi. La cerere, poate repune părțile în situația anterioară, adică te poate reîntoarce pe post (art. 80). Un proces poate dura, iar termenele diferă de la o instanță la alta.

Negocierea cu angajatorul și contestarea pot merge în paralel. Dacă aștepți să vezi ce se întâmplă și lași ultima zi să treacă, pierzi posibilitatea de a ajunge în fața instanței. Pentru că articolul oferă informații generale și nu înlocuiește consultanța unui avocat, programează discuția cât mai devreme, de preferat înainte de a redacta cererea.

Pentru contestarea deciziei de concediere, notează acum în telefon ultima zi de depunere, cu o alertă la două săptămâni înainte. Cu termenul scris și cu actele deja strânse, prima discuție cu avocatul se poate concentra pe motivarea deciziei și pe șansele reale ale dosarului.

Cum contești concedierea și ce termen ai?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *