Tura aceasta s-a nascut din dorinta de a fi din nou pe carari de munte, dupa o lunga pauza, alaturi de prieteni, cu dormit la cort, cu facut focul, cu admirat stele cazatoare si nu in ultimul rand s-a dorit a fi o tura lejera, fara carat cort in spate sau prea mult bagaj, pentru a nu ne scoate sufletul si a ne putea bucura de peisaj. Si pentru ca ne place sa ne rasfatam, ne-am mai dorit si o baie intr-un lac de munte. Nu se stia care va fi acesta, dar am aflat a doua zi.
Locatie: Muntii Bucegi Perioada: 06.07.2016 Durata traseu: 9 h
Traseu: (Bran)- Poiana Zanoaga – Muchia Izvoarelor – Saua Polite – Poiana Gaura –Cascada Moara Dracului –Valea Gaura – Saua Hornurilor – Fereastra Tiganesti – Valea Ciubotei – Poiana Zanoaga
Vizualizare traseu:
Ca sa mai scurtam din traseu am mers cu masinile, din Bran, pe un drum forestier, pana la bariera, destul de aproape de Poiana Zanoaga, chiar in locul unde se bifurca marcaj cruce rosie cu marcaj triunghi galben. Tot aici am instalat si corturile, la sfarsit de tura.
Primul lucru pe care l-am facut, cand ne-am dat jos din masina, a fost sa ne punem la un picnic. Ce altceva puteam sa facem? Iri si-a instalat pana si hamacul, chit ca stia ca nu va fi pentru multa vreme. Cu burtile pline, relaxati, in jur de 11.00 ne-am hotarat ca ar fi cazul sa o luam la deal perpedes.
In cartile de specialitate acest traseu este trecut la categoria de trasee medii/dificile. Pentru Iri era la categoria de traseu „light” (usor/lejer), iar eu il trecusem la categoria de traseu solicitant. Deci fiecare dupa cum se simte de „in forma”. Iar eu nu ma simteam in forma deloc. Din zona noastra de picnic, am inceput sa urcam pe Muchia Izvoarelor, suficient de brusc si sustinut, incat sa-mi reevaluez in gand decizia alegerii traseului.
Acest moment a fost intrerupt de aparitia unui pârş simpatic, apoi de tufele de zmeurata, scurte pauze care m-au ajutat sa-mi alung gandurile negre si sa-mi ridic moralul. A mai contribuit si strategia de a ma pune in fata grupului pentru a infrana ritmul celorlati, ca de, Marius facea un pas cat trei de-ai mei.
La scurt timp, tot balaurind pe poteca ingusta de pe Muchia Izvoarelor, printr-o padure deasa si destul de putin umblata de turisti, la cativa metrii departare, fix in fata potecii, ma confrunt cu aparitia unui caine.
Din pozitia lui ciudata de stat la panda si constitutia destul de masiva si asemanatoare cu cea a unui lup, chiar am crezut ca-i unul, pana cand Iri, mai curoajoasa, i-a adresat cateva cuvinte duioase si a inceput sa se gudure. Asta-i efectul filmelor cu lupi. Devii comico-paranoic pe munte.
Il lasam pe „bine facutul” grivei sa-si continue traseul, in sens opus, iar noi, in curand ajungem in Saua Polite (1623 m) dupa care coboram circa 100 de metrii diferenta de nivel prin padure, pentru a-i urca inapoi spre Poiana Gaura.
