Ușa avionului nu se inchide. A trecut o jumatate de oră de cand stewardul si capitanul aeronavei se chinuie să rezolve situatia. Ryanair ne da iar emoții. Imaginația imi joacă feste. Vad cum in timpul zborului usa se deschide subit iar noi suntem cu toții aspirați in golul fară margini. Dar asta-i doar o impresie. Intr-un final se rezolvă. Primim ingrijorați scuzele de rigoare pentru întarzierea decolarii.
Ionuț citeste din cartea “Sailing Essentials – All you need to know when you’re at sea”. Atrage privirile tipului de langa mine. Aflăm ca este unul din organizatorii de la Friends Yachting. Merge si el la Atena pentru un teambuilding cu yahtul pe mare, de care vor beneficia angajații unei companii de IT. Este entuziasmat de planul nostru. Ne mai recomandă si el cateva locuri pe care să nu le ratăm.
Avionul aterizează surprinzător de elegant. Pe culoarul aeroportului nu mă abțin sa nu-l intreb pe tipul de la “Friends Yahting” cum este cu răul de mare. Aflu că foarte mulți participanți trec prin experiența asta, dar dupa 3 zile organismul se obisnuieste. Ne luăm ramas bun si poate cine stie…ne mai revedem.
Ne cazam la Hotel Cosmos. Intrăm in forfota grecească si incepem cu o masa copioasa la o terasa traditională. Doar ne pregatim pentru 7 zile pe mare. Fiecare comandă, ba un souflaki, ba un gyros, ba un tzatziki, ba nu stiu ce alte minuni si cand vine randul meu:
“- Un ceai, vă rog!”
Suntem serviți regeste si intr-un final ospătarul apare și cu ceaiul meu. Cu o figură ingrijorată ma privește fix in ochi:
“- You are sick!”
Răman puțin interzisă si fac ochii mari, cât pe ce sa-l cred.
“- You are exactly like me!” si iși duce mana la gât. Aproape că mi-o duc si eu pe-a mea și brusc mă duc cu gândul la tiroidă. Probabil am facut tiroidă, ma gândesc. Sunt prea obosită sa-mi dau seama că omul incearcă să empatizeze cu mine. În Grecia ceaiul cald este asociat cu răceala sau durerea in gât. Eu nu aveam nici un una, nici alta, doar simteam nevoia de un ceai cald.
