Nu a fost traseul cel mai bine ales pentru a o convinge pe prietena noastră să se reîntoarca în ţară, dar cu siguranţă a fost unul dintre cele mai memorabile, care să-i alimenteze în continuare, dorul de prieteni, de români frumoşi şi de oameni calzi, de o bunătate ieşită din comun, pe care cu siguranţă nu-i găseşti pe toate drumurile.
58 km parcurşi în 7 ore
Turele de fete cu siguranţă nu sunt cele mai rapide, dar sunt cele mai profunde, cele mai hazlii şi încărcate de evenimente neprevăzute, cu multe popasuri care mai de care, mai iventive, căci fetele au multe idei creţe şi nu se lasă până nu le pun pe toate în aplicare.
Popasuri, nu le-am ţinut numărul dar cu singuranţă pot să menţionez câteva :
La vulcanizarea din Ploieşti – nu pentru că nu suntem în stare ci pentru că ne este mai comod. De ce să nu stăm la câteva discuţii ca între fete şi-o cafea, în timp ce băieţii de la vulcanizare se lupta cu roata de la bicicletă ? Nici noi nu ştim de ce a durat atâta !
La fotograf – nu poţi să faci o tură de fete şi să nu rogi pe cineva să imortalizeze momentul mai ales când este vorba de Drumul Vinului.
La fântână de pe Drumul Vinului – nu se poate să treci pe lângă o fântână cu cumpăna şi să nu te opreşti, să vezi ce-i cu ea, mai are apă sau nu, şi dacă are, să scoţi o găleată şi să gusti din ea ca şi cum ar fi sfinţită. Câte fântâni cu cumpăna vedeţi în fiecare zi ? De fapt, cred că sunt pe cale de dispariţie. Iar fântână cu cumpăna de pe Drumul Vinului este una dintre cele mai frumoase.
La livada cu mere de pe Drumul Vinului – dacă tot am dat şi de o livada cu mere părăsită, cum să nu ne oprim pentru a culege cele mai gustoase mere ? La piaţă cu siguranţă n-ai să găseşti mere ca astea ! Aşa că luăm cât de multe putem.
- La Mănăstirea Vrăbila – pentru că noi fetele suntem mai spirituale şi cu deschidere mai mare către divinitate nu se poate să nu ne oprim şi la unica mănăstire şi cea mai renumită de pe traseu : Mănăstirea Vrăbila, să mai scriem şi noi un acatist, poate cine ştie…
- La terasa din Urlaţi – pentru că deja ne-au obosit atâtea popasuri ni s-a făcut foame rău şi am oprit la prima terasă din Urlaţi, la început mai timide cu alegerea din meniu, dar ne-a trecut repede şi am mai comandat în plus două porţii de cartofi.
- La Conacul Bellu – după ce termini de mâncat nu poţi să te urci direct pe bicicletă, fără aţi face mai întâi siesta la Conacul Bellu, printr-o vizită culturală.
La fiecare loc cu un căţeluş flămand, care o înduioşa pe cea mai mare iubitore de animăluţe dintre noi şi care se alegea cu câte un covrig/biscuit din partea ei.
Români frumoşi
Când vezi patru fete că biciclesc de nebune pe coclauri nu poţi decât să râzi de ele, să le fluieri, să le claxonezi, să le admiri sau să le oferi ajutorul, fie că au nevoie de el sau nu. Noi am avut parte de toate acestea, într-o singură zi. Dar vrem să-i menţionăm doar pe aceia care ne-au impresionat prin bunătatea şi gesturile lor, pe cei care îi numim « români frumoşi » şi care sper să nu fie pe cale de dispariţie ca fântână cu cumpăna :
- Băieţii din tren – care au fost atât de grijulii cu biciletele noastre şi chiar s-au oferit să le coboare, ei personal, în Gara Ploieşti Vest, acţiune deloc uşoară pentru noi, trenul fiind plin de biciclete şi călători.
- Băieţii de la vulcanizarea din Ploieşti – care s-au luptat ceva timp cu una din roţile de la o bicicletă, fără să ne ceară nici un ban în schimb.
- Localnicul din Bucov – care l-a rugămintea noastră a acceptat să ne facă o fotografie, în timp ce se tot scuza că nu se pricepe, că nu le are cu tehnologia.
- Toţi bicicliştii de pe Drumul Vinului – care, nu mint, au fost mulţi, şi care se tot opreau să ne întrebe dacă suntem ok sau dacă avem nevoie de ajutor.
- Tipul de pe Drumul Vinului – care m-a ajutat să-mi umflu roţile de la bicicletă, pentru că eu nu m-am îngrijit de asta înainte să plec de acasă, şi noi toate patru fete aveam doar o singură pompă, care se pare că nu îndeplinea condiţiile necesare pentru a putea fi folosită pe roţile mele.
- Părintele de la Mănăstirea Vrăbila – care ne-a primit cu atâta căldură sufletească. Fiind pe punctul de plecare, când a văzut patru bicicliste intrând pe poartă mănăstirii, s-a întors special pentru noi pentru a ne face o introducere în istoria acestui lăcaş sfânt. Şi chiar a fost interesant. Omul sfinţeşte locul. Aşa este şi cu parintele acesta si mânastirea lui!
- Ghidul de la Conacul Bellu – un tip la vreo 33 de ani, şaten deschis cu ochi albaştrii, pus pe glume şi extrem de amabil, care probabil şi el, văzându-se înconjurat de fete, nu a ştiut cum să ne impresioneze şi a sfârşit prin a ne oferi prăjituri şi un tur al casei atipic, dar memorabil.
- Un localnic biciclist – de prin zona Vadu Părului- Radila, care a mers o bună bucată de drum cu noi, pe coclauri, dându-ne indicaţii clare şi precise, cu multe atenţionări de « aveţi grijă » cum să ajungem cu bine înapoi în Ploieşti. Ne-am despărţit de el într-un sat pe la Darvani, că omu avea treaba lui să ajungă cu bicicleta la festivaulul vinului.
- O ploieşteancă biciclistă – învârstă, extrem de modestă, cu o bicicletă la fel precum stăpânul, care în loc să se supere pe mine, că din cauza mea a căzut cu bicicleta, ne-a îndrumat cum să ajungem mai repede în Gara Ploieşti Sud şi nu a acceptat nici bani din partea noastră, când am vrut să-i oferim pentru gestul şi amabilitatea ei. Ne-a spus , ferindu-se : « Nuu, plecaţi cu astea de aici. Umblaţi cu prostii ! »
- Doamna din trenul de seară, Ploieşti Sud-Bucureşti Nord – o doamna la fel de modestă ca cea de dinainte, care ne-a ajutat să urcăm bicicletele în tren şi chiar pe noi, în timp ce trenul începuse să meargă, iar situaţia devenise critică şi disperată.
Impresii de final
Oraşul Ploieşti – Tura asta m-a făcut să conştientizez şi să simt pe pielea mea câtă poluare există în oraşul Ploieşti de la rafinăriile din zona. Fraţilor, chiar nu se poate respira acolo ! Nu ştiu cum de trăiesc oamenii aia ! S-a ieşit în stradă pentru Roşia Montană, dar pentru ăştia din Ploieşti ?
Drumul Vinului de pe Valea Călugărească – merită vizitat cu bicicleta, mai ales cu o cursieră, cu vizitarea cramelor din zona, dar cu evitatea oraşului Ploieşti şi a drumurilor intens circulate de maşini.
l Vinului este in toate directiile
Traseul parcurs: Gara Ploiești Vest – Parcul Memorial Constantin Stere – Bucov – Plopu – Vrăbila- Urlați – Albești Muru – Vadu Parului – Radila -Dârvani – Pantazi – Gara Ploiești Sud Distanța: cca. 58,15 km
