Cum O Zi Uşoara Se Transformă Într-o Zi Hard-core – Ziua 3

Traseu: Mila 23 – Canal Eracle – Lacul Rădacinos – Lacul Trei Iezere – Lacul Căzănel – Canal Căzănel –  Dunărea Veche – Braţul Sulina – Canal Crişan -Caraorman  Distanţa parcursa : aprox. 23 km Timp: 8 h Data :18.06.2016

Niciodată nu poţi fi sigur de ce-ţi aduce ziua.

Ne trezim in tabăra noastră de campare, pe malul situat vizavi de Mila 23, cu poftă de merdenele şi ştrudele cu mere. Florin s-a ocupat cu o zi înainte sa facă o comanda zdravăna la patiserie. Tot in dimineaţa asta ne aprovizionam cu diverse, in special cu multă apă si bere.

“Parcati” vizavi de Mila 23

Din spusele lui Florin ne pregătim pentru o zi uşoara, în care vom parcurge mare parte din traseu in sensul de mers al curentului de apă. Singurul hop se anuntă doar la traversarea Bratului Sulina. Nu ne grabim foarte tare pentru ca ştim ca avem suficient timp sa o lungim. Doar se anunta o zi scurtă!

In jurul orelor 10:00 – 11:00 lasăm caiacele pe apă. De la Mila 23 incepem cu o plimbare agale pe Canal Eracle pana la intersectia cu Canal Radăcinos, care face intrarea in unul dintre cele mai frumoase ansambluri de lacuri din Delta Dunarii, format din Lacul Radăcinos, Lacul Trei Iezere si Lacul Căzănele.

Lacul Radăcinos ( Corciovata sau Covaliova, asa cum mai este cunoscut ) este cel care reuşeste sa ma impresioneze cel mai tare dintre toate lacurile vizitate pana acum. In momentul trecerii noastre, fiind in plină vară, lacul era transformat intr-o adevarată paşune de buruieni acvatice, prin care cu greu ne-am facut loc pentru înaintare. Explozia vegetaţiei aducand cu sine si o invazie de pasări, locul fiind ideal pentru hrană si amplasarea cuiburilor.

Famila Puf urmata de Razvan – Lacul Radacinos (by Irina Rusu)

Inconjuraţi de zburatoare mici si agitate, de ierburi plutitoare, incercăm pe cât posibil sa nu rămânem blocati, avand grija sa nu scufundăm padela, decat doar pe jumătate.

Si in sfarsit iesirea din Lacul Radacinos (by Irina Rusu)

Lacul Trei Iezere ( cunoscut si sub denumirea de Trei Ozere ) nu este mai adanc de 1.0-1.5 m, vizitarea lui fiind posibilă numai cand cota apelor Dunarii la Tulcea depaseste valoarea de +150m. Se pare ca noi am nimerit tocmai bine, cand apele erau in crestere.

Lacul Căzănele, nu a prezentat dificultăti de parcurgere, decât că in apropierea lui, caiacul nostru si-a pierdut Zen-ul si am rămas fara cârma. Incidentul a fost iremediabil, asa că a trebuit sa ne descurcam fară, in toate celelalte zile ramase din tură. Direcţiile noastre nu au mai fost la fel de precise si lipsiţi de o tehnica avansată, s-a instalat un mic chin in a-i urma pe ceilalţi.

Dupa vizitarea celor 3 lacuri, facem o pauză de masa la un foisor abandonat si ne incărcam bateriile pentru ceea ce avea sa urmeze: Dunărea Veche si traversarea Bratului Sulina.

Totul ar fi fost floare la ureche dacă pe Dunărea Veche un vânt din fata nu s-ar fi pornit cu atâta înversunare împotriva noastră.

Pe Dunarea Veche impotriva vantului tot inainte

Portiunea de traseu considerată cea mai usoară a intrat în categoria intrebărilor „Mai este mult? Mai este mult? ”.

Pana am ajuns la intersectia cu Bratul Sulina eram deja storsi de energie. Mai facem o scurtă pauza iar Florin incearcă sa ne explice cum sa abordam cei 500 m in amonte si cum sa facem traversarea Bratului Sulina.

Familia Puf este “flower power” inainte de hopul cel mai greu

A fost pentru prima dată cand am simtit pe pielea mea ce inseamnă un curent de apă puternic si cum notiunea “ stiu sa înot ” nu mai avea nici o valoare.

Împreuna cu Ionut am ramas la urmă, sa facem manevra de cotitură, la dreapta, pe Bratul Sulina. Eram pregatiţi sufleteşte sa vîslim in amonte când in fata noastră, cei care tocmai intraseră în curent, sunt luaţi pe sus si duşi caţiva metrii in spate, deşi se luptau cu străşnicie cu apele involburate, respectand toate directivele. F

ac ochii mari si imi zic “WTF!!! Cu noi nu o sa se intâmple asta!” Da de unde ! Panică maxima !Se intâmpla acelaşi lucru. Dăm cu toată forta la padele, insistând numai pe partea stangă, cu dreapta doar incercand sa corectăm direcţia din când in când. Ţipăm unul la altul. Avem impresia ba că stăm pe loc, ba ca ne duce curentul la vale. Ne trec toate sudorile si in momentul ăsta insistăm cu si mai multă fortă să înaintam, mai mult in disperare, la fel ca si ceilalţi.

Pe una din fete o ia curentul si dusă mult in spate ajunge pe malul celălalt. Florin se duce dupa ea, iar noi ceilalţi reuşim să ne regrupăm agăţaţi de o salcie. Il asteptam pe Florin şi impreună cu el facem traversarea bratului, fiecare in stilul caracteristic, unii mai cu calm, altii mai tensionati si nervosi, altii facand haz de situatie iar altii invadati de emotie.

Odata intrati pe Canalul Crisan- Carorman, traversarea este declarata a fi un succes, toti fiind teferi si nevatamati, razand unii de altii la reactiile avute intr-un moment atat de delicat, ca de, nu toti suntem fani adrenalina. Se instalează din nou pacea si linistea, ne tragem sufletele, in special Florin care a tras la «balena »  lui, nu gluma !

La intrarea pe Canal Crisan-Caraorman dam de tot felul de case si pensiuni cochete

A mai fost nevoie de 1 h 30 min pana la intersectia Canal Crişan-Caraorman cu Canal Litcov, unde am ajuns aproape de apusul soarelui, sleiti de puteri si cu toate hainele unde pe noi. Ne instalam rapid corturile si o punem de-un foc de tabara pe grind, in ciuda tantarilor care ne dadeau tarcoale.

Cum O Zi Uşoara Se Transformă Într-o Zi Hard-core – Ziua 3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.